joia când casa mai are doar un perete, lucrurile încep să prindă
pe margini flori verzi-cenușii
până văd cum lumina se scurge direct prin fisuri, țevi
prin gropile făcute sub mine

se revarsă totul într-un torent, din șaizecișinouă început
și totuși încă nu se pierde niciun sens, doar apa
care se infiltrează în cărămizi așa ca durerile pe sub piele
fiindcă singura jumătate de om care a sprijinit ușa
nu a fost decât umbra unui stâlp

prăbușirea nu a avut loc, dacă adevărul a fost și acum soluția
anti-gravitațională, o curățare dinăuntru în afară
din afară înăuntru, trei zile și trei nopți
așa țin toate fericirile și nefericirile noastre

de aceea îți spun, jumătatea cealaltă încă nu a intrat aici
și casa a știut, s-a revoltat la timp, a chemat apele
să o spele, să ucidă sporii, să dea afară toată moartea
strânsă în patruzeci de zile sau patruzeci de ani