Când ți se închid pleoapele, atunci mă trezesc la viață.
Îmi scrijelesc lacrimile cu tuș negru pe fața ta, dar nimic nu poate să oprească locomotiva să ajungă la destinație.
Îmi părăsesc sicriul și încep să dansez. Mă învârt haotic și totul pare un flashback dintr-un coșmar de care mi-e dor. Niciodată n-am știut să mă rotesc în cercuri perfecte.
Clipe cu viteza luminii trec prin fața ochilor, mă pătrund ca niște alice de pușcă. Gânduri adorminde. Pași de cuvinte căzute sau plutinde.
Spuse nesupuse. De gânduri mă dezbrac și caut să-mi vând stropi ploii blânde, ce mă îmbrățișează ca o fiică demult pierdută. Gânduri adorminde și miros de ploaie caldă.
Caut culorile îmbătrânite ale toamnei sub noroiul din zăpadă. Abstracte nesupuse și lacrimi ruginite. Vise căzute sau plutinde.
Miroase a ploaie caldă și umbre demult învinse. Lumini adânc de adânc ascunse, în timp ce se frânge în tic și tac...tac în joc de secunde mute.