Din toamnă, de când Ion este răcan,
A fost numit ordonanță la un căpitan,
Și într-o zi fu trimis la acesta acasă,
Să ajute la treburi pe a sa jupâneasă.

Dar cum Ion la treabă se dădea încet,
La pus să țină zdravăn de un taburet,
Iar jupâneasa, pe el, în papuci cocoțată,
Ștergea un geam cu fusta-i sus ridicată.

Jupâneasa începând curățenia în grabă,
A uitat, bat-o vina, chiloții să-și tragă.
Astfel că Ion, brobonindu-l sudoarea,
Ii vedea jupânesei toată „splendoarea”.

La sfârșit cocoana, cu un salt grațios,
Ateriză elastic de pe acel taburet, jos.
- Ai văzut Ioane agilitate la mine?
- Văzut, cocoană da’altfel se spune.
Iași 9 noiembrie 2007