Când tot universul e închis în mintea mea
Iar dragostea lumii e prizonieră în mine
Aroma frumuseții îmi înseală simțurile într-o breșă
Cât un strop de emoție
Suficient însă sa asigure evadarea
Spatiului și timpului claustrate.

M-am disipat în infinit
Lipsită de substanța vitală a puterii unei logici
Ce mă definește și mă sustrage
De la înțelegerea și stăpânirea lumii

Ce câștig remarcabil
Poate aduce o zambilă iarna...