ÃŽn palmele mele sunt lacrimi
Adunate de la câțiva zei
Împart sufletul în două,
Apoi fur sau cer oglinzi legănate de albastru
Păcălesc zâmbetul care aleargă spre lumină
Ajung să strig asemenea gândurilor fără noimă
Iar apoi fur sau cer palme
Care vor să coboare undeva departe prin secole
. Nuanțe , ajutor , răbdare pretutindeni
Foc și apă ore
Care trec fără lacrimi lăsate în mâini
Furate de la zei mai dezleagă inimi obosite
Rănile se adâncesc
Plouă sau e doar o lacrimă versiunea complectă a unei mâini
.Un cerc de raze au refulat în legendele zeilor
Amărăciunea e doar o poreclă pentru ochi mei
.Albastru pare alb
Mâinile par împreunate
Iar zei parcă nu mai vor să plângă
.Dar, totuși undeva încă mai plouă