Tată, am găsit oameni
pe drumul ăsta geruit
pe care calc cu pași nesiguri

încă o zi
un anotimp lipsește din văzduh
de ce cad îngerii, tată?

O promisiune devine sfântă
ca prima împărtășanie

azi te-am adunat din toate schițele
te-am recompus identic

așează-te în cartea de poeme
între mirosul copilăriei
și cel al vremurilor de odinioară

între iubirile mele
vechi și noi

între neastâmpărul creației
și odihna lirică
dintru început

Găsește-ți locul, tată
și nu mai rătăci vreodată

rămâi în sânul meu
te voi încălzi cu un poem

despre iubirile care nu pier
niciodată.