Din cearcănele bolții plumburii
mă plouă cu nesomn trădarea clipei,
căci au căzut chemările-mi tîrzii
sub zvîcnetul din urmă a aripei.

Sorbii din călimara de cristal
înghițituri de curiozitate-
un start neînsemnat, trăind final
în lacrima dorinței resemnate.

Firesc ar fi ca ultimul răspuns,
dar suspendată-s într-un strop de rouă
ce caută cădere în opus
din neintegritatea mea- sunt două.

Ieri mai iubeam, azi trecem paralel
prin Tu...Dualitatea-i vinovată
că iar sunt prinse muzele-n duel
și iar de fuga clipei sunt trădată.