nici un chirurg nu iubește inima pe care-o deschide
nici un sertar de morgă nu-și revendică strălucirea din dalta unui ebenist –
la ce bune cuvintele
sângele
nu va fi chemat drept martor al apărării

după milenii ruina unui circ își păstrează înțelesul
cui îi mai pasă că nu au nimic în comun vânzătorii de bilete cu vânătorii de lei
eu sunt cuierul de la garderobă
v-am purtat
de-a lungul vieții hainele pălăriile
v-am citit în holul pustiu toate bilețelele de amor ascunse în căptușeli de mătase

ieșiți intrați apoi iar ieșiți iar intrați
sunt obosit ca după un spectacol în reluare
nu mai am putere să vă aplaud
nu mai găsesc motivație pentru a vă zâmbi politicos

în această instituție retrogradă
singura conștiință sinceră aparține femeii de serviciu

un mare mop va spăla în urma tuturor disperaților după o zi de salariu