atunci drumul cu piatră
nu ar face praf sub tălpile cailor
și căruțașii nu s-ar mai opri la moară
să-și macine trupul

dacă versurile mele nu ar fi
ca sângele tău adunat în balercă
atunci șoaptele preoților
nu i-ar face sfinți pe șerpii
care aduc din pământuri boreale coama zeilor

te sărut pe șolduri ca pe icoana
din ajunul crăciunului
și îți spun ce păcate fac când versurile
mă umple de tălpile împreunate ca o rugăciune

te sărut pe burta ce a scos din mine
coama celor vii și ard
pe stâncile golașe ce-mi acoperă orașul
cu o cuvertură prin care noaptea
își strecoară interzisa pasăre

și te mai sărut și pe limba-ți plină de salcâmi
și-mi las duhoarea să pună stăpânire
peste grija ta peste coama zeilor noștri
așa cum piatra își lasă nisipul în grija liniștii

25 dec 2009,Vrancea, Străoane,