Nu sunt pregătită să scriu despre tine
scriu despre lucruri mici
despre oameni
despre mine
rar despre noi doi

mi-e teamă că nu te-aș putea cuprinde
în câteva cuvinte
tu știi
mai mult e doar copilul din mine
chemându-te din adâncuri
când crești ceva moare în tine
în fiecare zi
odată cu credința
odată cu încrederea

și dacă nu te resping
și dacă te chem
tot nu știu cum să te strig

pot să te pictez
culorile sunt întotdeauna
de partea artistului

iubirea nu se cheamă pe nume
cu puțin noroc
se trăiește

și dacă mor
știind că ai existat în mine
cu tot frumosul
lucrurilor simple

ce aș putea să-ți cer mai mult?

când renasc cu fiecare dimineață
la capul visului
îngropat în mine

dincolo de margini
pe podul între două lumi

mereu mă surprinzi
cu gustul anotimpurilor
mereu plouă
și ninge
între noi

și când aluneci în mine
în condei sau pensulă

nu mă-ntreb niciodată
de ce mor zilele
fără tine.