scena era rotundă
și tăiată în patru ca o pizza
fiecare arc de cerc alt decor

deus ex machina -
bătrânul ce învârtea angrenajul
dând greu la pedalele unei biciclete
în timp ce fredona un cântec
despre sirenele sculptate în prova corăbiilor
era sufleur recuziter clown și magician

la începutul verii fugeam
în pantalonii scurți de catifea
pe maidan să văd levitația femeii cu solzi albaștri
așteptam decorul acela de palat din cenușa vezuviului
abia dezgropat

din măruntaie se auzeau scrâșnind dinții de fier
era ca și cum o gară ar fi ajuns în dreptul meu
fără să mă mișc

în sală se spărgeau semințe
fumul de țigară împreunat cu vapori de bere la halbă
la climax femeia părea o călugăriță
ajunsă în plasa unui păianjen invizibil
care își întindea liniștea până la noi

la ultima reprezentație trăsnetul a aprins cortul
au căzut doar câteva scântei
de pe bolta cu stele din paiete
și oamenii au râs
ziua începuse să moară
scena se aburise un pic
ca o oglindă în dreptul unei ultime răsuflări
circul a ars mocnit toată noaptea
nimeni nu a murit
au găsit în dreptul fiecărui nod o rană
în dreptul fiecărei frânghii o dâră de sânge
care se pierdea în nori

mult mai târziu
am aflat de ce corăbiile
aveau sculptat la prova
un trup de femeie