O altă jucărie cu o poveste
a conceperii sale
era Arnold,
pornind chiar de la personajul animat
din Hei Arnold!
Þin minte cum l-am cusut din material scămoșat
galben,
i-am făcut capul de forma unei
mingi de rugby,
ochii - prea mari și parcă mereu umezi,
pentru sclipirea lor, pentru că
îi lustruiam zilnic.
Fața - întotdeauna luminoasă
ca un bec.
Pletele - niște fâșii subțirele
din același material galben, lăsate pe obraji.
Și chipiu, da, avea chipiu caraghios,
pesemne era albastru,
dar nu mă mai opresc asupra culorilor.


Nu a știut de suferință,
nu a știut de existența păpușilor urâte,
nu a avut rațiune și nici urechi,
dar a avut suflet. Era mai sufletist
decât tovarășii săi, de culoarea luminii.

Arnold a fost cea mai brutală și neîndemânatică jucărie,
dar cu toate astea, nu s-a pătat niciodată.
I-am meșterit și o jachetă
pe spatele căreia am atașat cu vîrful unui ac
și ață albă litera K.