Genealogia se păstrează intactă în memorie
vertijul întâmplărilor spulberă din morminte strămoșii
în fiecare eveniment ce-mi străbate ca un meteor
ființa peste care plouă cu zâmbete acide
un eu rămâne implantat în „cea fost”
rămân mai puțin cu un eu materializat în trecut
și mai mult cu o întâmplare agățată de viitor

memorez fiecare ipostază a vieții intense
eflorescențele activității acoperă golul adânc al plictisului
slăbiciunea cariată cu plâns zvâcnește în ritmul neputinței
observ prudent manifestările diverse ale existenței
din care extrag experiența funcționând ca un mecanism
privesc circumspect dincolo de învelișul oamenilor
fișiere de gândire trase la imprimanta vieții
multiplicate la xerox și lipite pe frunte
ocrotesc ideile-prunci născute de principii pozitive
cu ochii pătrunzători sfredelesc materia dură și opacă
a nimicniciei urcând în piramide zigurate
până în punctul concentrând nimicul
pe care îl împart la infinit
până obțin zero absolut –
mizerie sub talpa lui Dumnezeu

plânge lumina lovită de ochelari
zâmbind, o culeg și o așez în hamacul unei idei oscilatorii
un elan ascuțit străpunge inerția
și din ea se scurge pe caldarâm letargia
pe care calcă oamenii activi
în timp ce oamenii pasivi se desfășoară orizontal
pe strada pe care circulă mașinile într-o mișcare brawniană

cifra unu multiplicată în toți oamenii
are forma totului și conținutul ideii de perfecțiune
doi izolat de celelalte cifre definește iubirea
în mine toate numerele coexistă
sunt în același timp fiecare număr caracterizând un eu
doar zero lipsește din matricea ființială personală
cochetez cu infinitul lărgindu-mi marginile
însă tot nu încape în dimensiunea corpului
îl pliez la infinit până devine punct
ce-mi formează sinele având o energie colosală, galactică.