Pe calendarul din perete,
Au mai ramas cateva file
Ce –asteapta-n loc sa fie-ntoarse
Atunci cand nu vor mai fi zile.
Dar parca vrerea li-i grabita
Satule cat au stat s-astepte
Dorind sa fie si-ele rupte
Chiar de vor fi-un stergar pe trepte

Si parca timpul le asculta
Trecand vijelios prin lume
Facand ca-n graba lui aprinsa
Sa schimbe totul in taciune
Sa mute muntii mai aproape
Ori sa-i afunde pe vecie
El nu se-opreste pentru nimeni
El n-oboseste-n drumetie

El nu alearga sa ne-ajunga
Si nici nu sta sa ne astepte
Si nici nu-ntreaba daca mergem
Sau vrem s-ajungem sus pe creste
El doar ne strange pe la colturi
Prin remuscari de ani pierduti
Caci doar atunci vedem stransoarea .
Atunci cand anii sunt trecuti

Atunci vedem ce clipe scumpe
Ni s-au ivit mereu in cale
Cum ele ne-au aprins Lumina
Scotandu-ne din nopti de jale
Cum am primit nespuse daruri
Prin suflete de El stiute
Ce ne-au facut din negrul vietii
O alba cale prin virtute.