păianjenii zâmbesc în colțuri
și au întins în toată casa
pânzele lor albe asemenea corăbiilor
pe mare își leagănă mersul
pe valurile aerului. devenim
tot mai mult păianjeni
și zâmbim copacilor de la ferestrele
cu termopan în care am adunat obiecte
ca într-un colaj cu miros de cafea
și oameni goi. lumina noaptea seamănă
cu un păianjen și diminețile au început
să facă pui de păianjeni și străzile sunt
locuite de păianjeni. cei mai mulți
se hrănesc cu bolovani aduși din cer
sau cu buzele rujate ale femeilor care au uitat
cum să-și rostogolească trupul
în cearșafuri iar unii se hrănesc cu poeme
și devin sfinți alți se urcă pe statui
și rămân acolo până cineva le aduce flori
în care se adăpostesc ca faraonii
eu vă zâmbesc învelit în alb de pe acest vas
ce se leagănă cu trupul meu ca o pendulă
și vă rog să nu ucideți păianjenii
care vă privesc dezbrăcarea