e ciudat când nu mai simți deloc frica

^^^^^^^

pipăi liniștită lucrurile, cauți un sens
iar marginea pe care aluneci
devine un fir translucid, mergi pe el
prea departe

la capătul celălalt al prăpastiei
cineva tremură în locul tău
altcineva deschide gura, încremenește

^^^^^^^

ea percepe totul prin obiectiv. surprinde instantaneul în care mișcările devin ritmul unui rut sau al unei electrocardiograme exact în secunda când secusele arată sfârșitul.

^^^^^^^

da, totul pare rupt de cotidian
zloata de pe stradă
este singura conjuctură posibilă
calci prin ea ca prin gropile
tuturor celor care ți-au murit

stropii sunt curați, prea curați azi
ca lichidul care trecea prin perfuzie
și gheața spartă e peretele de sticlă
prin care se vedea
cerul nefiresc de albastru

în loc să te întorci
astăzi o iei înainte, urci scările
cumperi cadoul
te gândești în nici trei minute
la toți oamenii pe care îi iubești
încă

^^^^^^^

e cald înăuntru. ei măcar sunt liniștiți. trăiesc fără să știe că de atunci tu mergi în fiecare secundă pe un fir întrerupt.

^^^^^^^