se tremură încă de frig
la bistrița copiii sînt rotunzi
scot degețelele și fac forme în zăpadă
pentru ei serbarea e poezie albă
la care adaugă un surîs

primul mărțișor a apărut din buzele copiilor
lipite de obrazul mamei
mai apoi șnurul sîngelui scurs în zăpadă
firicel jertfei

se tremură și se aplaudă
palmele copiilor tremură asemenea vocii
cînd rostesc strofe
cînd devin flori

scuturați-vă picioarele bateți din palme
să treacă iarna aceasta
să crească flori
într-un ghiveci-calendar.