Suplă ca un poem de Prévert
e iubirea
pasăre cu pene lucioase
avântându-se spre înalt
când mergem la târgul de cuarțuri
să cumpărăm culori
pentru timpul ce va veni

Vântul saltă dibaci peste case și garduri
ca un abur subțire
dimineața de primăvară
se ridică din ierburi
așezând bucăți albastre de cer
pe drumul proaspăt scăpat
din chinga oțelită a orașului de beton

Veselă ca o vrabie gureșă
e iubirea
povestind cui vrea s-o asculte
despre cum lucrurile pot căpăta strălucire
la fel de simplu precum sârmele de telegraf
stau conectate la inima soarelui
ori de câte ori ne privim

La târgul de cuarțuri
scormonitor printre corali și agate
degetele ni se împreunează agil
și ne întoarcem acasă
vorbind despre cum ar fi
să rămânem prizonieri într-o cetate
asediată de cireși înfloriți