La Pontul-Euxin, sub firmamentul
Etern al dăruirirlor totale
În foșnet de covoare și taftale
Și-au potolit furtunile torentul.

Trecutul calcă treptele fatale
Þinându-se de mână cu prezentul.
De-aici începe, magic, orientul
Cu feeriele-i transcedentale.

Majestuaose falduri și dantele
Răsfrâng și leagănă ciorchini de stele
În ritmuri andantine și alegre.

Pe sub ferestre-mi urcă și se lasă
Cu sfâșieri și lene de mătasă
Imensul fâșâit al Mării Negre.

23 mai 1963