Adus de spate, unde-și duce anii
Nu mulți pe cât oglinda îi arată...
În fața lui, hârtia adorată
Și pixu-n mâna dreaptă, cum ții banii...

Imagine-i a Jertfei. Și-i curată
Singurătatea lui. Ades profanii
Îl plâng și-l iau peste picior puștanii...
Și tainică-i femeia admirată...

Înnamorat, cum fu a mia oară
Înnobilă cuvântul, străveziul
Din vorbe izvodește o comoară

Dar îl apasă greu, prin trup, târziul
Ca-n dragoste o dată să mai moară.
Prin vene-și simte tot mai leneș Viul.