Până unde ajung
în visul meu?
Viața mea, visul meu.
Îmi e indiferent.

Nașterea unei conștiințe întunecate,
lipsită de sens,
dorință de prezență?
Poate-i prostie.

De cuvinte goale...
umane, ridicole,
ori explicația voluntariatului
o tragedie a existenței?

Uitare inutilă,
răspunde, te rog:
Ce-ai făcut din mine,
inutilă greață de Sartre?

Iubire? Exiști?
Trădătoare... tu acolo
unde fluxurile de sânge
sunt speranța unei deflorări?

Prezintă-te ca și mine!
Singură.