Peregrinările gândirii, dese
Purced din neputința cărnii. Zborul
Nu stă în lut. Doar Făt-Frumos, feciorul
Pe calul fermecat Dorul, adese

Îl urcă-n patru zări. Nemuritorul
Din trist zăgazul Omului lin iese;
Spre Apa Vieții nelumesc purcese
Cu seva-aceasta își umplea ulciorul

Și cruda Moarte se zbătea în spasmul
Închipuitei agonii. Firește,
Această faptă-i doar entuziasmul

Acelui care-n taină povestește.
Și doar așa suim spre cer, prin basmul
Ce în simțiri, în inimi locuiește.