Ereditate

Ereditatea își spune cuvântul,
Ireversibilă pe-ntreg pământul.
Puțini sunt oamenii în astă-lume,
Infailibili, cu nume și renume,
Îngemănând fapta cu gândul.

Pentru supremația existențială,
De la geneză și mai departe,
Prespicacitatea e primordială,
E arta vieții, între arte,
Iar selecția e crucială.

Simțul măsurii însă, este surclasat,
Din generație, în generație,
Și ce păcat!
Mulți, fără abnegație,
Îl păstoresc nemăsurat.

Mai mult de-atât, simțul dreptății,
Este umbrit de lăcomie,
O nouă tipologie a demnității,
Se vrea să fie,
La limita legalității.

Uneori, în viață e ca la piață,
Să știi să cumperi, sau să vinzi,
Să ai tupeu, să ai "prestanță",
Dibaci să te pretinzi,
Să știi și unde și când să fii în față.

Minte frumos și e descurcăreț,
Este viclean și de-l înjuri, zâmbește,
Slugărnicia simulată e la mare preț,
E ca și când strămoșul lui trăiește,
Și seamănă leit, cu tatăl său - isteț.

Interesele de grup au influență vastă,
Se pun, se contrapun, sau interpun,
În apărarea privilegiilor de castă
Și care public, nu se spun,
Însă, încet, încet, devin religie nefastă.

Azi, cine suntem noi?
Un rezultat genetic al celor ce-au învins,
De mult plecat-am de la oi,
Destinul mioritic ne-a cuprins,
Cu deznodământ, la judecata de apoi.

Ne mai mirăm, că totul ni se fură,
Și că trăim mai rău ca alții,
Atunci, de ce tăcem din gură?
De ce nu ne unim ca frații?
Să-i dezbrăcăm pe neaveniți, de impostură!