vine o vârstă când începem să credem de altfel eronat
că nu mai putem avea decât amintirile
ne întrebăm timizi oare ce e cu sângele ăsta vuind
ca o herghelie superbă și periculoasă de cai sălbatici
ne întrebăm și pieptul ni se umple impetuos revigorant cu aer din deltă
ne simțim atât de tineri
încât ne e rușine
poate că de aceea semnăm prezent în contextul celor născuți visători

în timp ce soarele strălucește soprano ca o trompetă nouă-nouță
din aur sau din alamă
a tuturor sau
a nimănui

*"Clauza poeziei celei mai favorizate. Antologia poeziei maramureșene și basarabene contemporane”" (Igor Ursenco, ed. “Limes”, 2010)