ucigătoare ploaie de martie
crudă și rece
peste mugurii-n straie de aur
de-abia izvorâți din țipătul cald al luminii
mai încolo firava iarbă
precum o dragoste tânără și neștiutoare
își murmură-n lacrimi avântul

așa ne e viața
de-aici începe
din primăvara îngustă și
tânguitoare
pândită întruna de frig
încălțată-n sandaua subțire-a norocului
și totuși
lărmuitor afirmându-se
peste toate colinele înfiorate

de-aici începe
și urcă-n tăișul risipei
pândită întruna de frig
încălțată-n sandaua subțire-a norocului
se uită spre-amurg doar târziu
doar când ziua pleșuvă
încetinește
și-nserarea urmează
înserarea vuind
și uitarea