Cât de dor îmi era
Să-mi îmbăt cugetul și trupul
Cu vinul proaspăt
Din iarba crudă
A primăverii

Precum puișorii oricărei specii
Se-nvigorează
Așezându-se la soare
La fel fac și eu

Îndată simt cât bine-mi face
Mă simt o punte
Între pământ și soare
Bunătatea razelor se scurge-n trup
Făcând ca răutatea umbrei mele
Să se răsfrângă asupra pământului
Prin iarba ca un paratrăsnet

Culorile naturii mă încântă
Nuanțele verdelui din șesuri
Ce ajung până-n ale munților creste
Azurul cerului și mării
Nuanțat de seri și dimineți
Cromaticul alb-negru al scoarțelor de arbori
Invadat de mușchi și iederă
Paleta bogată a galbenului
Ce-n scurtă vreme ajunge putred-brun

Nu-mi place negrul de fum
Al morții
Și-ntunericului
Deși necesar este și el