pe degetele mâinii
pielea ia forma unui grătărel. dacă îndoi degetele
grătărelul dispare. în felul acesta, tot îndoind și întinzând, mă trezesc față în față cu propria carne dar nu văd nimic. ea are
aceeași consistență ca oglinda, dar revenind
la sentiment, la paharul care lipsește de la masa cărnii am auzit
vocea ei seacă sub palma iubitului și-n filme sub cuțit
deasupra kievului pe-un albastru stins direct în gâtlejuri. Ridicat în două picioare
scaunul lovește podeaua, dar se aude în mine
închid ochii, astup urechile și înainte să simt durerea
am toată zgribuleala cărnii la degetul mic. prin frigul scurt, am timp să ies de sub fundul fricii și să-mi spun
prin siberia mică nu uita să arunci un bănuț pentru siberia mare
rubla mortis tatuată pe gât.