ai trecut tu prin toate – precum omul nestins
jucându-te în zori cu-ostenitele stele
ai visat
ai iubit cât ai vrut
ai pus laolaltă nisipul
păduri ai trecut
și ape-ai secat
și soare din chipul iubitei
peste munți ai urcat
și-ai pândit
cum își pierd înălțimile
frumusețea senină și rostul
ești plin de minuni ca un orb
închipuindu-și lumina pământului




ai trecut tu prin toate și încă exiști
ești o cruce de pe care a putrezit numele
o cheie ce nu mai știe deschide
ci doar închide
un zâmbet încărunțit în durerea înserării
plutesc înainte clipele orele
și se rup în bucăți
de fiecare dată când se izbesc de cumplita grădină
din care moartea-și culege culorile
albastru pentru toate speranțele rupte
alb pentru pasărea-spaimă
în formă de inimă
negru pentru rochia lungă de gală
în care-ți va dansa primprejur veșnicia
galben-gelos pentru cei ce rămân și se bucură

ai trecut tu prin toate
și nici n-ai băgat de seamă
când ți-au îmbătrânit mâinile
și singurătatea