Aici fost-a munte în verde-mbrăcat
De codrii lui Brad-Împărat
Și-un râu ce-și tăia către mare cărare,
Lucind ca un vechi diamant.

Lui, pacea de veacuri sub cerul înalt,
I-a fost tulburată de-o mână,
Trăgând după ea dâre lungi de asfalt
Și goange mirosind a benzină.

Din zeci de cascade s-a stins curcubeul,
Intrând cenușiu, monoton,
În umbrele seci aruncate pe albii
De muntele sterp de beton.

Răsar bolovanii ca oasele vechi
Sub soare albind fără viață
Și prundul păstrând amintiri de bulboane
De orice pârâu se agață.

Izvoarele tulbură brazii bătrâni
Când fruntea toporul le-o pleacă
Și-n zbor de adio se-nalță gutcanii
Căutând alte locuri de toacă.

Dar muntele plin de brândușe sub brume
Speranțe de bine mai trage,
Când luciul de lac închingat de betoane
În horă de păstrăvi se sparge.