M-am prelins printre muguri spre brume,
ignorînd inundații de flori
și vîrtejuri de valuri cu spume
să nu gem în suspin de viori.

Am trecut din petală-n petală
scuturînd fericirea din mers
să rămîn o orfană și goală
cuibărită în stropul din vers.

Lunecînd prin destin de peniță
pe o filă norocu-așternînd,
ce-a rămas din surîs de fetiță
rătăcit în ninsoarea din gînd.

Cînd un mai a-nflorit fără mine
și un august s-a copt nesimțit,
răsăritu-ți veni să m-aline
în amurgul ce tu l-ai pețit.

Pentru ultimul mugure-n brume
mă îmbraci în cunună de flori
visul clipa-ndărăt să-mi îndrume,
să adaoge-n pînza-mi culori.