Iarnă nomadă

În ziua în care îmi voi aminti de tine,
Voi ninge o pădure de brazi.
Voi îngropa un argint în poiană.

Alături de o șatră de nomazi,
Cu ghioc, descântec si dansuri păgâne,
Prin târguri si sate umbla-voi în iarna.

Apoi zăpada se va topi spre primăvară....
Călare voi pleca, pe furiș, in seară...

Sub copită, trecând prin poiană,
Un argint se arată, a sufletului rană.