Nu-n cer ca-mbrățișări cu apă



Nori denși ca îmbrățișarea ta
eu sigur nu voi mai întâlni
dar nu-ți voi cere dimineața
să mă reconstitui din nimic

Ai părul alipit puțin de somn
și te-oprești cu peria prin el
de ce nu-s degete mici de fier
ca să mă duci iar prin breton

Te speli de gânduri în lavoar
ori faci un duș să fii curată
de ce nu-s un burete doar

Când ieși afară-mprospătată
simte feonul meu ce te-a plouat
nu-n cer ca-mbrățișări cu apă










Granița pământului



Acolo unde cerul se epuizează
de apa căzută doar în timpul nopții
începe să se-arate o făptură trează –
ziua șovăind să-ți deschidă ochii

Din vremea campaniei electorale
când ne-ntâlneam în frigul serilor
nici prin vis capul nu-l întoarce
să vezi cum te-adulmec erbivor

Transpiră și iubește mai departe
femeie lină undeva să nu te știu
ca ploaia densă ce o ia spre mare

Eu voi fixa granița pământului
acolo-n zări pe valuri de fulare
să mă-mbăt cu ochii tăi de-absint