femeia-bumerang nu e frumoasă
ea face o cafea aromată și o friptură uimitor
de gustoasă spală parchetul de trei ori pe zi
și nu ile ea nu iese niciodată de teamă să
nu piardă drumul înapoi cheia

femeia-bumerang e poate sora mai mică a femeii-bulgăre

se aruncă tot mai sus tot mai departe ea nu-și atinge
ținta nu cade niciodată și dintr-o fâlfâire în sine
dintr-o rotire de pulpe dintr-un simplu joc de glezne
se întoarce se cuibărește în el

aproape imposibil să-și agațe fusta în crengile
vreunui arbust sau în degetele vreunui bărbat pândind

vezi ile femeia-bumerang e casanta
nicio vijelie nicio palmă niciun cutremur n-o mișcă
ea nu cunoaște decât substanța întoarcerii
alungată zvârlită în aer ea linge doar firimiturile
pe care și le-a presărat și nu ile femeia-bumerang
nu mă iubește ea nu iubește nimic

uneori femeia-bumerang plânge. nu te apropia.
fugi. te va ciuguli până ce-și va găsi cuibul
soțul