la sufletul meu trist
fulger pribeag
bate-n fereastră
cu aprinsă lumină
străluminat
culeg ochi prin neant
într-o grilandă
de uimire plină
și-n jur privesc

lumea bătătorită
de făr' de număr
sceptice priviri
se-nvăluie iar
cu-aura de taină
a începutului
iar lucrurile se nasc
cum le numesc