avea un mic tatuaj motiv suficient pentru mine
să-i văd opera de artă
pielea transpirată ușor ca pentru o sclipire
e albastru precum ochii tăi îi spuneam
și mi-l arăta fericită

opera de artă e sculptată de mîna Domnului
eu văd lucrurile mari
cele mici nepotențînd nici măcar parțial

dar cum timiditatea face parte din marea operă
mă învîrteam în jurul tatuajului

și-a dat seama că relația mea cu pictura albastră
e începutul
dorea să-mi arate mai mult
pretindeam că ochii și tatuajul acela sînt de ajuns

mi-a zis într-o zi
mi-am mai făcut unul vrei să îl vezi
și am vrut
zilnic mergea să își tatueze ceva

a devenit o femeie albastră
și ochii nu mai păreau la fel

la duș
mi-a cerut să o spăl
am frecat-o cu buretele pînă ce spatele i s-a înroșit
nu s-au speriat fluturii nici inimioarele nici numele meu scris în zeci de locuri

a zîmbit
nesătulule de mîine mă voi umple cu aur
în toate locurile în care
mă săruți.