Þi-amintești, alteță, și de mine-n raclă?!...


Þi-amintești oare, crăiaso,
și de mine, un majordom
căruia i-ai prescris ca rol
să te urmeze-n amor?!

Þi-aminești de crupa
ce-am strâns-o-avar
pe când tu îmi arătai
goliciunea fără grai?...

Þi-amintește iar de mine
trupul tău strâns fierbinte
– și-Albionul îl ținú minte –
când vruseși să mă… termine…

Þi-amintești de cei doi lorzi!
m-au predat în turn torturii,
fiindcă ții pe dragonii blonzi
ascunși prin cuibul perucii...

Þi-amintești inima moartă!
ai încuiat-o într-o lacră,
de-acolo ea se mai revarsă
pe rochia-ți victoriană.

Alteță, nu-ți mai amintesc
niciun spasm de-alaltăieri,
c-ai trimis chiar ieri lăncieri
să-mi smulgă inima din piept