prin acest cimitir
nu a mai trecut nimeni

timpul se scurge încet
printre crucile de lemn
ce-și țin brațele întinse
despicând aerul

morminte năpădite de burieni
și morți fără nume
uitați de cei vii

nici păsările nu cântă aici
rămân atârnate pe câte o creangă
a puținilor copaci - uscați și ei -
păstrând un moment de reculegere
în cinstea celor dispăruți