femeia-argeș se plimbă între cer și pământ
face drum plutitor
decupează muntele și îl frământă prundiș

unduitoare
plete
șuvițe plânse pe umeri
un siaj
sâni curgători
inima-i ticăie într-un vârtej năvalnic
mai sus de vidraru bancuri de pești îi curăță
singurătatea

știi ile femeia-argeș nu e reală
ea se urmărește pe sine către nemărginire
se încolăcește pe țărm fără să fie șerpoaică
privește doar înainte șerpuiește într-un singur bărbat
și pentru el plânge alge se dezbracă de sălcii se desface

furiosă femeia-argeș întră în casele oamenilor și le
fură mărunțișuri asemeni unei cleptomane haioase
alteori furtunoasă femeia-argeș înghite grădina
de zarzavat livada și foarte rar cere sacrificii supreme

da ile femeia-argeș are drumul său
te poți îndrăgosti pe loc de ea
la "te iubesc" îți răspunde unduind coapsele
săltând pe vârfuri întărind sfârcuri rotind cerul

ea se spală în sine ea are cele mai albe picioare din lume

știi ile
femeia-argeș nu e reală

iubirea femeii-argeș e ca apa
mereu ai nevoie de ea
uneori se scurge prin crăpăturile pământului
alteori se duce la cer se plouă în ploaie fină
face drum între cer și pământ

la dracu ile
femeia-argeș ești tu