Șoimul tresare-n zbor, amețit.
În beția de stânci neumblate:
Cuib de frunze aprinse, în spate
Soarele cade - și risipit.

Cere întoarcere, dă rotogoale
Cuibului roșu, cald și apus,
Dar nempăcat se-adâncește în sus
Șoimul cel mic peste stâncile goale.