luna îmbrăcată în Icar
se aruncă în mare
norii se opresc neliniștiți
pe limba cerului
savurând răcoarea dimineții

facem dragoste
vocalele ies din tine
țipând în jurul razelor
orizontul sună ca o orchestră
de trubaduri
când soarele calcă lumina
pe albastrul ochilor tăi

rareori plouă cenușiu și striat
pe trupul timpului
prăbușit în șanțuri adânci, învechite


o hierghelie de fum
se strecoară pe sub
masca oaselor noastre