etajul la care mor porumbeii
l-am locuit într-una din vieți -
luptă albastră - troia lovită de aheii
ce pândiseră-n țărmuri; clipind din parapeți


nu aveau farduri - neputincioşi plebeii,
lupta se dădea-n iarnă, înfoiați, cu priviri de demenți;
- nu ură, doar părere de rău: sugeraseră adevărul porumbeii
pe când zvâcneau agil, sus, dincolo de pereți.


rar, câte-un gât se rotea, pe rulmenți,
ochii opaci erau duşi - de asceți -
în linişte; înfricoşători ne păreau porumbeii


la etajul în care, dulci, zeii
ne transformau sângele în albe săgeți; acolo
straniu, păsările bătrâne se aşezau de final -
pe-ai cornişei nămeți.