Numai tu mă uimești, femeie
gratioasă prin aerul împrimăvărat în trup
diminețile-s explozive, arcuirile volante
ochii, scântei de cobalt
purifică pornirile nestăpânite.

Ziua-i năvalnică și trece
adună prin gând o noaptea de frînghii
lângă ferestrele lunii.

Alunec mâinile-n părul învolt
să-mi desțelenesc liniștea
împrospătat cu adieri de vânt
prin înaltele ierburi ale miriștii
din care vom fugi împreună
spre munți.