Îmi voi aduce aminte
în noaptea frământată cu dor
de aluatul moale în care modelam copilăria
de frânturi de pași scârțâind podeaua rece
când mâinile mototolite în perdeaua anilor
și părul strâns la spate urmărind rigid linia gâtului
îmbrățișau copilul cu ochi negri

de răpăiala ploii pe streașina casei
și mirosul toamnei a nuci și mere domnești
voi scrie în anii tulburi
când nicio durere nu va tresări în căușul palmelor mele

îmi voi regăsi neastâmpărul
zilelor de cireșar
din ciutura bunicului bea-voi apa sfântă
pe care niciun trecător
n-a sfințit-o
afară de tine

munții copilăriei mele au creste de lut
și faguri cu țepi
pe meterezele unui castel de nisip
făurit de mâini infantile
se prelinge siropul zilelor
la capăt de drum

pe aici nu se trece
descalță-te
și vino să gustăm din borcanul cu dulceață

să ne scăldăm
în apa cu nămol și pietre de râu
în micul Teleajen
să ne botezăm
alene cu flori de salcâm

dezbracă-te
pe aici se umblă doar cu sufletul plin.