am învățat să-ți ascult tăcerea

uitînd de liniștea care-ncepuse să mă doară

și am zărit prin ochii tăi de ambre lumina însetată

cum ierbii îi adună broboanele de rouă

de umbre și de noapte

în clipa-asta frîntă-n două

cînd te zidesc nefericită ană

peretelui din gînd să-i fii icoană