Mâini întinse spre privirile altora,
mâini mici și atât de cuminți,
mâini mari și mult prea mărturisitoare.

Dacă ai fi reușit să vorbești atunci,
ai fi zis, desigur, despre prețul pământului,
despre dorința de a plivi firele de volbură,
întinse peste bulgării grei de țărână,
în acea vară veche și atât de secetoasă.

Multă lipsă de apă atunci
pe buzele tale subțiri și spuzite…

Nu ar fi fost îndeajuns
nici apa a șapte izvoare,
ca să poată cumva să le umezească.

Cumplită sarcină să recunoști acum
chipul tău acoperit tot mai mult
de firele firave de volbură.