un liliac roșu pe cerul verde zboară în opturi
abia am scos pălăria și ochelarii de soare
- mă voi bronza în razele pămîntului -
și am coborît de pe nor.

iată cînd stai cu privirea în sus lumea pare albastră
iarba îți mîngîie fața ai vrea să lenevești astfel zile în șir
să se oprească naibii soarele ăsta din rotirea în jurul pămîntului.

nu e neobișnuită trecerea elefanților ei sînt mari și se hrănesc cu nori
pe unde trec se vede mai bine pamîntul razele albastre atrag zburătoarele
copiii dau la undiță să le prindă
să le mănînce crude așa cum părinții i-au învățat.

liliacul a căzut
copiii și-au luat plictisiți zborul
păsările s-au dat la fund
și lumea a devenit altfel.

pămîntul se învîrte prostește în jurul soarelui
elefanții fac zgomot și se spală cu trompele pline de păsări ce îi ciugulesc
pînă îi termină.