Se prăbușește zilei edificiul
Și vine noaptea, asurzirea firii
Pecete ne-ncetată a iubirii
Dar și acelor singuri e supliciul.

Tu-mi stai în hramul harnic al privirii
Și-un ceas sau două regustăm deliciul
Edenul trupului trezește viciul
Ce-l gustă-n noaptea cald-a nunții mirii.

Eu ațipesc, că-s îmbătat de trudă
Tu te faci soră, grabnic chin, cu fuga
Și mă trezesc într-o tăcere crudă

Înjur și gerului din gând sunt sluga.
Mă resemnez și Cerului sunt rudă
Þâșnind din pieptul meu amarnic ruga.