Imnul Speranței


Din răsărit am venit aici în lume
ca un dar viu pentru omenire...
de la Cerescul Tată
am primit lumina sfântă...
tot ce fac acum în viața mea
e undeva văzut ca o speranță
pentru lumea
care acum așteaptă...
fiecare pas al meu aș vrea
să îl așeze Dumnezeu...
și pe unde merg
să las lumini
și chipuri fericite...
să fiu ca un curcubeu
pe cerul vieții fiecărui om...
și amintirea că am petrecut
din neființă
la ființa eu...
să fie vie
în fiecare suflet
ce a aflat de mine...
fie doar
citind o poezie...
că în lume am reușit să
aduc lumini de bine...
calea fericirii și a bucuriei
pe care am umblat eu...
să devină
o poartă de lumină
pentru fiecare.... Eu...
și când veți ajunge
la răscruci de drumuri
să vă duceți
pe acela...
dinspre lumină
ca apoi să mergeți fiecare
pe poteca vieții voastre...
unde veșnic
va fi lumină...
să aveți speranța
că veți fi
lângă mine
cel ce am plecat
din lume
lăsând iubire...
acolo unde viața
este fină-dulce...
timpul aici
nu mai umbrește...
doar lumina
e stăpâna vieții...
e pretutindeni
și în fiecare...
crește atât de vie
ca o floare rogvaivă...
atunci veți știi
că ați reușit
să vă întâlniți
destinul fără infinit...
imnul speranței
voi l-ați împlinit...
și împreună
tu și eu...
vom fii
în locul potrivit
unde edenul este parte din raiul
cel fără de apus...
cel fără de sfârșit...
fără spațiu
fără timp
doar iubire-n infinit.


27 Mai 2010 ASiIiVro