diminețile călare nu aduc zile ele nu călăresc timp aripi nu au de zburat pe sub cer dinc
olo de ele niciodată doar oasele unor secole sufocate între piepturi prea înguste sau în
rudire cu sfârșituri frumoaso în diminețile acestea nu se oglindește nici însuși dumnezeu

de adăpat caii diminețile călare se opresc în camera ta din bârlad scumpo tu dormi nu bănui
ești altceva decât un vis iar apoi te miri că visăm împreună

diminețile călare mi te aduc ele călăresc viață aripi au pe deasupra cerului dim
inețile acestea sunt de închis ochii peste lacrimi de fericire iar dacă ar fi despre um
anitate ele ar purta nume de mântuitor și ar învăța apostoli cu și fără trup cum se în
nebunește fără a deveni nebun dar draga mea ce bine că diminețile călare sunt do
ar despre noi