stau închis între pereții de beton
e o beznă de nepătruns
nu mai știu de e noapte sau zi
nici câte zile au trecut

liniștea e apăsătoare
iar gândurile îmi zboară aiurea
și aproape că le aud
cum se lovesc de pereții plini de mucegai

am încetet să mă mai gândesc la libertate
toate gândurile mele sunt fără noimă
nu mă mai rog lui Dumnezeu
ci mă rog doar morții să mă ia

sunt prins între pereții disperării
al unei lumi diforme
din care vreau să scap
dar libertatea nu este afară
libertate este ascunsă în necunoscut